[...]
Frumusetea se afla in totala abandonare a observatorului si a lucrului observat, iar aceasta lepadare de sine nu este posibila decat intr-o stare de austeritate absoluta. Nu e vorba de austeritatea preotului cu asprimea sa, cu constrangerile sale, cu regulile sale si cu supunerea sa; nu este vorba de austeritatea in imbracaminte, in regimul alimentar, in conceptii sau in purtare - ci austeritatea unei simplitati totale, care inseamna o umilinta desavarsita. Atunci nu mai exista nimic de dobandit, nici o scara de urcat; trebuie facut doar un singur pas, dar acel pas este pasul vesniciei.
[...]
Cand percepem un spatiu intre noi si obiectul pe care il observam, vom sti ca in aceasta distanta nu exista iubire; fara iubire oricata inflacarare am depune pentru restructurarea lumii, pentru reformarea ordinii sociale sau pentru instaurarea progresului, vom produce numai suferinta.
Totul depinde numai de noi. Nu exista maestru, nu exista invatator, nu exista nimeni care sa ne spuna ce trebuie sa facem. Fiecare este singur in aceasta lume urata, smintita si brutala.
[...]
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu