Bhagwan Shri Rajneesh - Iluminarea: eternul inceput

[...]

A fi om inseamna a fi cuprins, intr-un fel sau altul, de nebunie, deoarece omul nu este o fiinta. El este mai degraba o fatada. Omul nu este un produs finit, el este un proces continuu: ceva aflat la jumatatea drumului. El nu mai este un animal, dar nici nu a devenit inca ceea ce trebuie sa fie. El este la jumatatea drumului intre animal si zeu; aceasta este de fapt cauza nevrozei sale.

Voi nu mai apartineti regnului animal, insa animalul ramane in interiorul vostru. El va trage, fara incetare, in jos. Acest lucru nu trebuie insa condamnat, animalul nu se poate comporta altfel. El va trage in jos, spre ceea ce este natural pentru el. Ca urmare, el incearca sa va indrepte catre centrul sexual.

Centrul sexual este ultimul centru la animal si primul centru la om. In consecinta, animalul din voi nu poate decat sa va traga neincetat spre centrul sexual. Acesta reprezinta insa doar primul vostru centru si nu posibilitatea voastra ultima. Posibilitatea voastra ultima este supraomul: acela care nu mai este de natura umana, care a transcens umanitatea. Aceasta posibilitate ultima - acest supraom, acest zeu din interiorul vostru - nu inceteaza sa va traga in sus.

Aceste doua miscari opuse duc la aparitia schizofreniei. Uneori sunteti atrasi spre ceea ce este superior si sunteti asemenea unui sfant, alteori sunteti atrasi in jos si va comportati ca un animal. Mintea se rataceste. Nu puteti fi doar un animal, nu puteti sa va simtiti in armonie cu animalul din voi, deoarece posibilitatea superioara, samanta, ramane acolo si nu inceteaza sa va lanseze provocari. Dar nici nu puteti sa extirpati animalul din voi. El este acolo, l-ati mostenit. Ca urmare, apare o fragmentare: exilati partea animala in inconstient, in timp ce, in mod constient, va identificati cu posibilitatea voastra superioara, care nu este inca actuala.

Posibilitatea superioara este idealul, finalitatea. Voi va identificati in mod constient cu tinta, in timp ce ramaneti in inconstient cu inceputul. Aceste doua extreme se gasesc la originea unui conflict. Deci pana nu veti atinge limitele naturii umane nu veti putea depasi nebunia.

[...]

[banc]

Doi greci proaspat casatoriti plecasera in luna de miere. In timp ce se imbratisau si se sarutau, el ii spune: "Iubita mea, acum o sa facem dragoste si voi patrunde acolo unde nu a mai patruns nimeni niciodata!"

Ea, speriata, spune: "Oh, nu! In ureche niciodata!!!"

[banc]

Un negru intra intr-un restaurant al carui patron tocmai fusese obligat prin lege sa serveasca si persoane de culoare. Toti clientii erau albi si il priveau pe negru cu indignare.

La un moment dat vine chelnerul, ii da negrului lista cu vinuri si il intreaba: "Ce doriti?"

Negrul se uita in jurul sau si spune tare: "Alb, sec!"

Bhagwan Shri Rajneesh - Zen-mesajul special

[...]

Oamenii nu fac altceva decat sa ii imite pe ceilalti. Si au intotdeauna probleme, deoarece nu pot imita chiar totul; iar cand ajung sa vada ca nu pot face ceva anume, incep sa se simta inferiori. Toti oamenii sufera de un complex de inferioritate, pentru simplul motiv ca nu fac altceva decat sa se compare intre ei.

De fapt, fiecare este unic si incomparabil cu oricine altcineva. Problema este ca nimeni nu are habar de unicitatea sa. Inca nu ai patruns in fiinta proprie, nu ai privit niciodata spre interior si atunci este normal sa te simti inferior. Nimeni nu se simte superior. Chiar si cei mai importanti oameni sufera de acest sentiment de inferioritate, deoarece toti se compara unii cu altii.

Viata consta in milioane de lucruri si daca le compari in permanenta... si chiar asta am facut. Omul este educat intr-un mod stupid. Fiecare te invata ca trebuie sa te compari cu ceilalti de langa tine. Dar cineva este mai inalt decat tine, altcineva este mai sanatos, mai frumos, mai religios, mai meditativ, mai umil, mai inteligent, mai virtuos. Si astfel te afli intr-o stare continua de inferioritate.

Priveste in interiorul tau si vei vedea unicitatea. Atunci inferioritatea va disparea complet si suferinta va inceta; vei vedea clar faptul ca sentimentul de inferioritate a fost creat de educatie si subtila strategie a comparatiei. Cand iti cunosti unicitatea vei fi fericit si nu vei mai urma pe nimeni. Invata de la toti. O persoana inteligenta poate invata chiar si de la idioti, deoarece sunt anumite lucruri pe care nu le poate invata din alta parte. Daca ii observi atent vei vedea care sunt lucrurile pe care nu trebuie sa le faci niciodata in viata.

Poti invata de la oricine - nu doar de la oameni, ci chiar si de la animale, copaci, nori, rauri. Problema este ca nu trebuie sa imiti. Nu poti deveni un rau, dar poti invata ceva de la acesta: calitatea sa de relaxare, de curgere. Un trandafir este o floare delicata, dar totusi puternica cand se afla in bataia vantului si ploilor. Un trandafir traieste total in clipa prezenta, petalele ii stralucesc fericite in soare si nu se ingrijoreaza deloc de faptul ca pana seara deja va incepe sa se ofileasca. El traieste momentul prezent - invata aceasta calitate. In prezent se afla muzica, dansul si fericirea.

Poti invata de la orice. Priveste o pasare care zboara - curajul cu care se avanta in necunoscut. Invata de la toate sursele, dar nu imita. Si acest lucru este posibil doar cand ti-ai descoperit spatiul interior - doar de acolo se poate porni.

Atunci, Sahajo, lacomia dispare. Lacomia nu este altceva decat necunoasterea propriei fiinte. Lacomia apare atunci cand nu ai privit niciodata in interiorul tau - atunci cand te simti gol si depui tot felul de eforturi pentru a umple acea goliciune. Aceasta nu poate fi umpluta. Experimenteaza si vei fi surprins: goliciunea nu pare goala decat din exterior; imediat ce ai patruns inauntru vei vedea ca este plina, vasta, infinita, beatifica si tacuta. Astfel, nu o vei mai privi ca pe o goliciune, in sens negativ, ci ca pe o stare pozitiva, ca pe un spatiu magnific in care totul este cu putinta.

Iata mesajul din zen: experimenteaza-ti propria goliciune - dar total, atat de complet incat aceasta sa devina plina. Atunci lacomia va disparea; si aceasta este singura modalitate prin care poate disparea.

[...]

[banc]

Intr-o scoala de duminica, preotul vorbea despre frumusetea altruismului si generozitatii. Pierino se ridica in picioare si spune: "Da, tatal meu spune si el ca in viata trebuie sa dai si sa dai si sa dai mereu."

Preotul, incantat, a spus: "Tatal tau trebuie sa fie un om foarte umil si temator de Dumnezeu. Ar fi bine ca toti sa fie ca el. Dar ce profesie are?"

"Este boxer." - raspunde Pierino

[banc]

Foarte beat, un barbat aplecat peste masa barului se chinuia sa infiga o scobitoare intr-o maslina. Dupa 12 incercari, nu a reusit. In cele din urma, patronul, exasperat, i-a luat scobitoarea, a infipt-o in maslina si a spus: "Iata cum se face!"

"Mare lucru!" - a spus betivul. "Deja o obosisem atat de mult, incat nu mai avea cum sa scape."

[banc]

Un arab intalneste in desertul Sahara un barbat imbracat doar in slip.

"Cat de departe este marea?" - intreaba barbatul.

"Cam la 800 de kilometri spre nord" - ii spune arabul.

"Mai sa fie!" - a raspuns omul. "Atunci mai bine stau aici, pe plaja..."

[banc]

O femeie castigase la loterie. Sotul ei ramase surprins. A intrebat-o cum a reusit sa gaseasca numerele corecte.

Ea a raspuns: "Am avut un vis in care imi aparea cifra 7 de 3 ori. Asa ca am inmultit 7 cu 3 si mi-a dat 28."

"Si apoi ce-ai facut?" - a intrebat nedumerit sotul.

"Am cumparat biletul cu numarul 28 si am castigat."

"Bine, dar 7 inmultit cu 3 nu fac 28, ci 21!"

Femeia i-a raspuns: "Oi fi tu matematician, dar tot eu sunt cea care am castigat la loto!"

Nietzsche - Antichristul (cap. 62)

Termin aici si imi rostesc judecata. Osandesc Crestinismul, ridic impotriva Bisericii crestine cea mai groaznica dintre invinuiri pe care nicicand n-a rostit-o vreun invinuitor. Ea e cea mai mare coruptie ce se poate imagina, ea a avut vointa ultimei coruptii cu putinta de inchipuit. Biserica crestina nu cruta nicaieri stricaciunea sa, ea a facut din orice valoare o nevaloare, din fiecare adevar, o minciuna; din fiecare integritate, o josnicie sufleteasca. Indrazneasca-se sa mi se vorbeasca despre binefacerile ei "umanitare". A suprima o mizerie, era potrivnic celui mai adanc utilitarism al ei, ea vietui din mizerii ea fauri mizerii pentru a se invesnici. Vermele pacatului de pilda: o mizerie cu care numai Biserica a imbogatit omenirea! "Egalitatea sufletelor inaintea lui Dumnezeu", aceasta falsitate, acest pretext al pizmelor celor mai josnice, acest explozibil al ideei, care sfarsi prin a dovedi Revolutie, idee moderna, principiu al degenerarii, oricarei asezari sociale - este dinamita crestina. Binefacerile "umanitare" ale crestinismului! A face din humanitas o contrazicere, o arta a spurcarii, o scarba, un dispret al tuturor instinctelor bune si drepte. Iata binefacerile crestinismului!... Parazitismul ca practica a Bisericii, band cu idealul ei de anemie si sfintenie, sangele, dragostea, speranta vietii, crucea, semn de unire pentru uneltirea cea mai subterana din cate au fost vreodata - uneltire impotriva sanatatii, a frumusetii, a dreptatii, a vitejiei, a spiritului, frumusetea sufletului, impotriva vietii insasi...

Vreau sa inscriu pe toate zidurile aceasta invinuire vesnica impotriva crestinismului, pretutindeni unde sunt ziduri - am niste litere care fac si pe orbi sa vada... Numesc crestinismul unica pacoste mare, singura mare stricaciune launtrica, unicul mare instinct al urii care nu gaseste mijloc de veninos, destul de subteran, indeajuns de mic - il numesc unica si nemuritoarea vestejire a omenirii...

Si se mai masoara timpul din ziua nefasta, care a fost inceputul acestei ursite - incepand din prima zi a crestinismului! De ce nu s-ar masura timpul incepand cu ultima lui zi? - Incepand de astazi. - Prefacerea tuturor valorilor!...

Bhagwan Shri Rajneesh - Zen-mesajul special

[...]

In alta zi, batranul statea langa o fereastra acoperita cu hartie si citea o sutra. O albina incerca din rasputeri sa iasa afara prin fereastra, dar nu putea datorita hartiei.

Se pare ca albinele au acelasi tip de minte, aceeasi stupiditate ca si oamenii. Usile sunt deschise, dar daca o albina sau o musca se afla in camera... indiferent daca a intrat sau nu pe usa, va incerca sa iasa pe fereastra, chiar daca aceasta este inchisa. Si acelasi lucru este valabil si pentru pasari: daca intra in camera pe usa, va incerca cu disperare sa iasa prin pereti sau prin geam. Iar in acea disperare si frustrare, incepe sa se teama din ce in ce mai mult. Atunci isi pierde intreaga inteligenta. La fel se intampla si cu oamenii.

Intr-o dimineata, Buddha a venit in grupul sau de discipoli. Sannyasinii sai il asteptau. Dar au ramas uimiti, deoarece pentru prima data, Buddha venise tinand in mana ceva - o batista. Toti au privit batista. Ce se intamplase? Iar Buddha s-a urcat pe scaunul de pe care vorbea si in loc sa spuna ceva, a inceput sa faca cinci noduri batistei. Calugarii il priveau uimiti - ce se intampla?

Atunci Buddha i-a intrebat: "Poate cineva sa imi spuna daca batista este la fel ca atunci cand nu avea nici un nod?"

Sariputta a spus: "Aceasta este o intrebare capcana. Intr-un fel, batista este aceeasi, dar in alt fel nu mai este aceeasi deoarece acum are cinci noduri, care inainte nu existau. Dar in ceea ce priveste natura ei interioara este neschimbata; insa in ceea ce priveste forma este schimbata. Substanta este aceeasi, forma s-a schimbat."

Buddha a spus: "Bine. Acum vreau sa desfac nodurile." Si a inceput sa traga de capetele batistei. L-a intrebat pe Sariputta: "Ce crezi? Daca voi trage in continuare voi fi capabil sa desfac nodurile?"

Acesta a raspuns: "Astfel nu vei reusi decat sa le faci mai stranse, mai mici si mai imposibil de desfacut."

Buddha a spus: "Corect. Dar vreau sa iti mai pun o intrebare: ce trebuie sa fac pentru a desface nodurile? Cum le pot desface? Imi poti spune?"

Sariputta a raspuns: "Bhagwan, mai intai trebuie sa ma apropii pentru a vedea in primul rand cum sunt facute. Atata timp cat nu cunosc cum au fost legate, imi este dificil sa iti sugerez vreo solutie."

Buddha a spus: "Bine, Sariputta. Esti binecuvantat, deoarece aceasta este intrebarea fundamentala care trebuie pusa. Cand ai intrat in ceva, pentru a putea iesi in primul rand trebuie sa stii cum ai ajuns acolo. Fara sa iti pui aceasta intrebare fundamentala si primordiala, nu vei face altceva decat sa inrautatesti lucrurile."

Si acest lucru il fac oamenii. Ei intreaba: "Cum putem scapa de sexualitate, de lacomie, ambitie, furie, gelozie, atasament, posesivitate?" - fara sa se intrebe mai intai: "Dar oare cum am intrat in ele?"

Atitudinea lui Buddha este foarte simpla: mai intai trebuie sa vezi cum ai intrat in furie. Daca poti vedea intrarea, atunci aceeasi usa reprezinta si iesirea - nu ai nevoie de alta usa. Incercand sa iesi fara sa gasesti usa pe care ai intrat, nu vei face altceva decat sa devii din ce in ce mai disperat. Si chiar asta fac oamenii.

Ce cauta cu totii in scripturi? - solutii. Ei creeaza problemele si cred ca solutiile se afla in scripturi! De ce nu incerci sa vezi problemele? Cum le creezi? De ce nu esti atent cand creezi o anumita problema? Si in fiecare zi faci acest lucru, deci nu se pune problema de a merge in trecut. Astazi ai fost nervos, sexual, invidios - observa cum apar aceste stari, cum te agata, cum te invaluie. Nu ceilalti sunt raspunsurile!

Fiecare om functioneaza la fel ca o albina disperata. Dar albinele pot fi iertate, oamenii nu.

[...]

[banc]

Tanarul Barrington-Smythe ajunsese la portile raiului si Sfantul Petru l-a intampinat spunandu-i despre viata sociala care se desfasoara in rai: "Tinere, aici facem foarte mult sport. Lunea si joia jucam polo, iar martea si vinerea jucam cricket."

"Domnule" - a raspuns amabil tanarul - "mie nu prea imi place sportul."

"Atunci poate iti vor placea noptile de miercuri" - i-a sugerat Sfantul Petru. "Facem o masa mare si dupa ce mancam incepem sa sorbim din cele mai alese bauturi pana cadem sub masa. Iti spun, este minunat!"

"De fapt, domnule, nu imi place nici sa beau."

"Ah" - a spus Sfantul Petru. Dupa o scurta tacere a adaugat: "Atunci poate iti vor placea sambetele. Atunci avem o seara dansanta cu cele mai frumoase fete. Si totul nu se limiteaza doar la dans, daca ma intelegi!"

"Dar nici compania fetelor nu prea imi place."

Dupa o pauza mai indelungata, Sfantul Petru a intrebat: "Barrington-Smythe, esti cumva homosexual?"

"Oh, nu, domnule!"

"Pacat! Inseamna ca nu iti vor placea nici noptile de duminica..."

M. Sorescu - Muzeul satului

Din viata acestor oameni
Lipsesc mai multe sectii,
Iar altele, cum ar fi
Bunastarea materiala, fericirea si norocul
In istorie,
Sunt slab reprezentate.

Nu intalnesti aici nici o moneda,
Pentru ca, neavand aur si argint,
Taranii si-au gravat anual chipul
Pe boabe de mei, de grau, de porumb
Care nu ni s-au pastrat.

Pasari impaiate
Ar fi putut ei, ce e drept, aduce destule,
Dar le-a fost mila sa ucida
Privighetoarea, ciocarlia, mierla si cucul
Care le cantau fara bani toata viata,
Si toata moartea.

Era primitiva,
Antica, medievala
Apar ca una singura,
Fiindca, nestiind carte, taranii
N-au bagat de seama ca intre aceste epoci
Exista deosebiri
Fundamentale.

Aici exponatele cele mai numeroase
Sunt bordeiele.
De la munca campului
Taranii intrau indirect in pamant,
Sa se odihneasca.

Din loc in loc intre bordeie
Sunt intercalate rascoalele:
A lui Doja, a lui Horia, Closca si
Crisan, a lui Tudor,
Construite de data asta la suprafata
Cu un uimitor simt al simetriei
Arhitectonic.

Vizitatori,
Nu atingeti saracia si tristetea
Aflate-n muzeu.
Sunt exponate originale
Iesite din mana, din sufletul si din rarunchii acestui popor
Intr-o clipa de incordare si spontaneitate
Care a durat
2000 de ani.