Claude G. Thompson - Învățăturile lui G.I. Gurdjieff [Esență, personalitate și lucrul asupra sinelui]

"În munca sa cu sinele, un moment foarte important pentru om este atunci când el începe să facă deosebirea între personalitatea și esența sa."

Adevăratul "Eu" al unui om, individualitatea sa, nu poate crește decât pornind de la esența sa, devenită adultă, coaptă.

Pentru a permite esenței să se dezvolte este indispensabil să se atenueze presiunea constantă pe care personalitatea o exercită asupra sa, pentru că ea este cauza care constituie obstacolul dezvoltării acesteia. La omul mediu cultivat, în majoritatea cazurilor, personalitatea este elementul activ, în timp ce esența este cel pasiv. Creșterea sa interioară nu poate începe atât timp cât această ordine a lucrurilor rămâne neschimbată. Personalitatea trebuie să devină pasivă și esența activă. Asta nu se poate produce decât dacă "tampoanele"* sunt eliminate sau slăbite, pentru că, în ansamblul lor, ele constituie arma principală de care se folosește personalitatea pentru a menține esența subordonată.

Cum am spus deja, esența oamenilor puțin cultivați este, în general, mult mai dezvoltată decât a oamenilor cultivați. S-ar părea că ei ar trebui să fie mai aproape de posibilitatea unei dezvoltări, dar în realitate nu este așa, pentru că personalitatea lor se dovedește prea puțin dezvoltată. Pentru a crește "interior" și, mai întâi, pentru a lucra cu sinele, un oarecare grad de dezvoltare a personalității nu este mai puțin indispensabil ca o anume vigoare a esenței. Personalitatea este constituită prin rulourile și tampoanele care rezultă dintr-o anume activitate a centrilor. O personalitate insuficient dezvoltată înseamnă un deficit în rulouri, adică în cunoaștere, informații și material pe care se bazează munca asupra sinelui. Fără o anume cantitate de cunoștințe, fără o anume cantitate din aceste elemente care nu îi sunt proprii, un om nu poate începe munca. El nu poate nici măcar să înceapă studiul asupra sinelui și să înceapă să-și combată obiceiurile mecanice, pentru că nu are rațiuni sau motive de a întreprinde o asemenea activitate.

Asta nu înseamnă că toate căile îi sunt închise. Cea a fachirului sau călugărului, care nu cer nicio dezvoltare intelectuală, îi rămân deschise. Totuși, mijloacele sau metodele folosite de un om al cărui intelect a fost dezvoltat sunt inutilizabile pentru el. Astfel, evoluția nu este mai puțin dificilă pentru un om fără cultură față de cea a unui om cultivat. Acesta din urmă trăiește departe de natură și de condițiile naturale ale existenței, trăiește în condiții de viață artificiale, care îi dezvoltă personalitatea în detrimentul esenței sale. Un om mai puțin cultivat, care trăiește în condiții mai normale și mai naturale, își dezvoltă esența în detrimentul personalității.

Pentru ca o activitate asupra sinelui să poată fi realizată cu succes este necesară conjunctura fericită în care personalitatea și esența să fie egal dezvoltate. Asta va oferi mai multe șanse de reușită. Dacă esența este foarte puțin dezvoltată, o lungă perioadă de muncă pregătitoare este necesară, dar toate astea vor rămâne sterile dacă ea este putredă pe dinăuntru sau dacă a contractat defecte iremediabile. O dezvoltare anormală a personalității stopează adesea dezvoltarea esenței la un nivel atât de jos încât ea devine un lucru mic și inform de la care nu poți aștepta nimic.

Se întâmplă de asemenea ca esența unui om să moară, în timp ce personalitatea și corpul său rămân vii. În marile orașe mulți oameni sunt goi pe dinăuntru: de fapt ei sunt deja morți.

Dacă un om care nu poate face nimic ar cunoaște adevărul, în mod sigur ar înnebuni. Dar asta se întâmplă rar. În cursul obișnuit al lucrurilor totul este astfel aranjat încât nimeni nu poate vedea nimic în mod prematur. Pentru a fi în stare de a înfrunta această viziune fără urmări neplăcute trebuie să fii pe calea spirituală.

Personalitatea nu vede decât ce vrea să vadă și ceea ce nu îi contrariază experiența. Niciodată nu va vedea ce nu va vrea să vadă, ceea ce este totodată un avantaj și un inconvenient. Este un avantaj pentru omul care vrea să doarmă și un obstacol pentru cel care vrea să se trezească.

* Tampoanele sunt dispozitive (psihice) care permit omului să aibă mereu dreptate. Ele îl împiedică să-și simtă conștiința.

Claude G. Thompson - Învățăturile lui G.I. Gurdjieff [Arta]

"Tot ceea ce cunoașteți, tot ceea ce numiți artă, este arta subiectivă, pe care eu m-aș feri s-o numesc "artă" pentru că eu păstrez acest cuvânt pentru arta obiectivă."

Există nivele diferite de artă, așa cum există și nivele diferite de oameni. Tot ceea ce voi numiți artă nu este decât reproducere mecanică, imitație a naturii dacă nu chiar a altor artiști, simplă fantezie sau, și mai și, încercare de originalitate. În arta voastră totul este subiectiv: percepția unui artist față de cutare sau cutare senzație, formele prin care el caută să se exprime și perceperea acestor forme de către alții. Totul este subiectiv și totul este întâmplător, adică bazat pe asociații cum ar fi impresiile întâmplătoare ale artistului, "creația" sa și felurile în care este percepută de spectatori, auditori sau cititori.

În arta autentică nimic nu este întâmplător, totul este matematic. Totul poate fi calculat și prevăzut dinainte. Artistul știe și înțelege mesajul pe care vrea să-l transmită și arta lui nu poate produce o anumită impresie asupra unui om și o alta, total diferită, asupra altuia, bineînțeles cu condiția de a fi vorba de persoane cu același nivel. Aceeași operă de artă va produce efecte diferite asupra oamenilor de nivele diferite. Cei de un nivel inferior nu vor beneficia niciodată de același profit ca aceia cu un nivel mai ridicat. Aceasta este arta adevărată, obiectivă.