Ramtha - Cartea albă [Ştiinţa cunoaşterii]

Conştiinţa socială reprezintă o densitate de frecvenţe electrice ale gândului - dar este o densitate mai uşoară decât aerul. Densitatea conştiinţei sociale este constituită din gând exprimat - gând ce a fost exprimat prin emoţie, de către fiecare entitate; adică, este alcătuită din gând realizat - gând pe care fiecare entitate l-a preluat deja, l-a simţit în suflet şi l-a distribuit prin câmpul auric, înapoi în fluviul gândurilor, pentru ca toţi să se hrănească din el.

Gândurile din care prosperă planul vostru sunt acele gânduri limitate şi de joasă frecvenţă ale conştiinţei sociale. Aceste gânduri sunt foarte restrictive, emit judecăţi, foarte dure, deoarece vieţile voastre sunt conduse de atitudini legate de supravieţuire şi de frica de moarte - fie că este moartea întrupării, fie cea a egoului. Prin urmare, conştiinţa voastră este ocupată cu gânduri legate de hrană, adăpost, muncă, bogăţie; cu gânduri de judecată a ceea ce este potrivit şi ce nu este, a ce este bine şi ce e rău; gânduri legate de modă, de frumuseţe, acceptare, competiţie, vârstă, boală şi moarte. Aceste gânduri de joasă frecvenţă intră cu uşurinţă în câmpul vostru auric, deoarece ele predomină în gândirea celor din jur. Deci, sunteţi alimentaţi în permanenţă cu gânduri limitate, provenite de la o conştiinţă foarte îngustă şi imobilizată. Şi, pe măsură ce le permiteţi acestor gânduri să vă alimenteze, transmiteţi înapoi sentimentul pe care vi-l dau, regenerând şi perpetuând astfel gândirea limitată a omului.

Conştiinţa din marile voastre oraşe este în mod special limitată, deoarece majoritatea celor care trăiesc acolo sunt extrem de competitivi, preocupaţi de propria imagine exterioară, se tem de alţii şi nu se acceptă între ei. Prin urmare, toate oraşele voastre mari sunt învăluite de o densitate densă de conştiinţă. Ceea ce văd cei care vin aici din alte universuri, când vă privesc oraşele, este o reţea densă de lumini multicolore - gânduri de joasă frecvenţă, ale unei conştiinţe foarte limitate, manifestată ca un câmp de lumină.

Gândurile de frecvenţă înaltă ale supraconştiinţei sunt acelea ale stării de A FI, ale vieţii, armoniei, unimii şi ale unei deveniri continue. Ele sunt gândurile iubirii. Ele sunt gândurile bucuriei, ale geniului. Ele sunt gândurile nelimitate care, în realitate, depăşesc posibilitatea de a fi exprimate chiar şi prin aceste cuvinte, deoarece sentimentele născute din gânduri nelimitate nu pot fi descrise prin cuvinte.

Gândurile de frecvenţă înaltă pot fi experimentate mai simplu în conştiinţa unui loc sălbatic, departe de gândirea imobilizată a omului - deoarece, acolo, viaţa este simplă, în afara timpului, în continuă devenire şi într-o totală armonie cu ea însăşi. Acolo, departe de judecata omului, vă puteţi auzi pulsul propriei conştiinţe.

Bhagwan Shree Rajneesh - Întâlniri cu oameni remarcabili [J. Krishnamurti]

[...]

Unul dintre prietenii mei s-a întâlnit cu J. Krishnamurti cu numai trei zile înainte de moartea acestuia. Mi-a povestit că J. Krishnamurti era foarte trist şi că singurul lucru pe care i l-a spus a fost: "M-am străduit din răsputeri să ajung la oameni, dar, în loc să îi transform, n-am făcut decât să îmi consum energia, aşa cum un râu se pierde în deşert. Oamenii care m-au ascultat au luat-o în cel mai bun caz drept un divertisment. Însuşi cuvântul divertisment mă doare - mă doare faptul că întreaga mea viaţă a fost o viaţă de actor".

Şi aşa se pare. A murit şi nu s-a produs nici cea mai mică agitaţie, nicăieri în lume. Un om care a trăit nouăzeci de ani şi care a servit omenirea începând de la vârsta de douăzeci şi cinci de ani - şi părea că murise cu secole în urmă. Nimeni nu se gândeşte la el, nimeni nu se gândeşte că merită totuşi un anumit omagiu. A fost unul din marii giganţi ai acestui secol, dar comitetul pentru decernarea Premiului Nobel nici măcar nu a avut vreodată în vedere numele lui - pentru că nu a fost politician.

La început, şi el a încercat să ajungă la oameni. Însă împotriva lui au fost bisericile, religiile, a fost condamnat de toţi preoţii; încetul cu încetul, a renunţat la ideea de umanitate.

A avut câţiva oameni, câteva oraşe ale lumii. În India, obişnuia să viziteze numai New Delhi, Bombay, Varanasi şi valea Rishi, unde avea una dintre şcoli - numai patru locuri; şi acelaşi lucru este valabil şi sub aspect mondial. În aceste locuri, aproape aceiaşi oameni l-au ascultat timp de treizeci, patruzeci, cincizeci de ani... Şi este întristător faptul că oameni care l-au ascultat timp de cincizeci de ani încontinuu nu s-au schimbat câtuşi de puţin. Nu a reuşit să le găsească tovarăşi. Şi-a dat toată silinţa. Însă umanitatea devine din ce în ce mai neclintită, din ce în ce mai adormită, drogată, din ce în ce mai moartă. Devine foarte dificil să-i mai trezeşti pe oameni.

Rugăciunea unui stoic

Cu cât mă implic mai puţin în complicaţiile acestei lumi, lăsând nebunia oamenilor să se desfăşoare independent de mine, cu atât voi reuşi să-mi văd de treabă, ca să folosesc o expresie populară, fără a fi implicat în aventuri care să mă perturbe... Trebuie, mai ales, să evit a-mi spune că pot schimba ceva. Tot ceea ce pot să schimb este comportamentul meu şi gândurile mele faţă de orice circumstanţe. Şi mai ales să nu fiu partizanul vreunei tabere sau vreunui lucru.

The Life and Death of Peter Sellers

Madadayo

[banc]

Doi psihiatri se întalnesc pe strada:
-Văd că eşti bine. Eu ce fac?

Lin Chi

Când e timpul să vă îmbrăcaţi, puneţi-vă hainele. Când trebuie să mergeţi, mergeţi. Când trebuie să şedeţi, şedeţi. Să nu aveţi măcar un gând în mintea voastră de a căuta natura lui Buddha.

Antoine de Saint-Exupery

A designer knows he has achieved perfection not when there is nothing left to add, but when there is nothing left to take away.

Lao Tze

Give a man a fish and you feed him for a day. Teach a man to fish and you feed him for a lifetime.