O. Wilde - Portretul lui Dorian Grey

[...] dacă un singur om şi-ar trăi viaţa pe deplin, dacă ar da glas fiecărei simţiri, dacă şi-ar exprima fiecare gând şi ar conferi realitate fiecărui vis, atunci lumea ar căpăta un imbold atât de proaspăt de bucurie, încât am uita de toate bolile epocii medievale şi ne-am întoarce la idealul elen - la ceva mai frumos, mai bogat decat idealul elen. Dar chiar şi cel mai curajos om dintre noi se teme de el însuşi. Mutilarea practicată de sălbatici îşi regăseşte supravieţuirea tragică în negarea de sine care ne distruge viaţa. Suntem pedepsiţi pentru refuzurile noastre. Fiecare imbold pe care ne străduim să-l înăbuşim ni se înfige în minte şi ne otrăveşte. Trupul păcătuieşte o dată şi atunci a terminat cu păcatul, căci acţiunea este un mod de purificare. Atunci nu mai rămâne nimic decât amintirea unei plăceri, sau desfătarea unui regret. Singura modalitate prin care poţi să scapi de o tentaţie este să i te supui. Rezistă-i şi sufletul ajunge să se otrăvească de dorul după lucrurile pe care şi le-a interzis, de dorinţa pentru lucrurile pe care legile sale monstruoase le-a făcut oribile şi ilicite. S-a spus că marile evenimente ale lumii au loc în minte. În minte şi numai acolo se petrec marile păcate ale omenirii."