Mă aflam odată într-un oraş ciudat. De-abia sosisem în el şi trebuia să iau un tren, dimineaţa devreme. Când mi-am privit ceasul, am văzut că se făcuse deja foarte târziu, aşa că am început să alerg. Când am trecut pe lângă un turn cu ceas şi am văzut cât este ora, mi-am dat seama că ceasul meu era în urmă. Drept urmare, m-am speriat şi mai tare că aş putea să pierd trenul, aşa că am început să alerg şi mai repede... Nu ştiam care este calea. Nu cunoşteam drumul către gară... Străzile erau pustii. Era dimineaţa devreme. Afară era frig şi nu vedeam pe nimeni pe stradă.
Dintr-o dată, am văzut un poliţist. Am început din nou să sper. M-am îndreptat către el şi l-am întrebat care este calea. Mi-a răspuns:
- Calea? De ce mă întrebi pe mine?
- Sunt un străin în acest oraş şi nu cunosc calea. Te rog, spune-mi pe ce drum să o apuc şi nu mai pierde timpul. Sunt deja în întârziere şi este foarte important să prind acest tren.
Poliţistul a început să râdă şi mi-a spus:
- Cine poate arăta calea corectă unei alte persoane?
După care a dat din mână şi s-a îndepărtat cu un zâmbet.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu