parabola lui Kafka

Mă aflam odată într-un oraş ciudat. De-abia sosisem în el şi trebuia să iau un tren, dimineaţa devreme. Când mi-am privit ceasul, am văzut că se făcuse deja foarte târziu, aşa că am început să alerg. Când am trecut pe lângă un turn cu ceas şi am văzut cât este ora, mi-am dat seama că ceasul meu era în urmă. Drept urmare, m-am speriat şi mai tare că aş putea să pierd trenul, aşa că am început să alerg şi mai repede... Nu ştiam care este calea. Nu cunoşteam drumul către gară... Străzile erau pustii. Era dimineaţa devreme. Afară era frig şi nu vedeam pe nimeni pe stradă.

Dintr-o dată, am văzut un poliţist. Am început din nou să sper. M-am îndreptat către el şi l-am întrebat care este calea. Mi-a răspuns:

- Calea? De ce mă întrebi pe mine?
- Sunt un străin în acest oraş şi nu cunosc calea. Te rog, spune-mi pe ce drum să o apuc şi nu mai pierde timpul. Sunt deja în întârziere şi este foarte important să prind acest tren.

Poliţistul a început să râdă şi mi-a spus:

- Cine poate arăta calea corectă unei alte persoane?

După care a dat din mână şi s-a îndepărtat cu un zâmbet.

I:Ching [T'uen - Acumulare]

Vreme de acumulare; noroc în începuturi, este folositor să perseverăm fără a face ceea ce am dori; este folositor să numim datoriile.
Este ocazia potrivită pentru călirea caracterului, de aceea este şi moment deosebit de norocos întrucât oferă modalitatea de a ne revedea pregătirea proprie pentru evenimente, de a ne modifica judecăţile şi a ne strânge forţele necesare pentru a înfrunta viitorul. Chiar dacă nu este recomandabil să punem concret în fapt programele, este necesar să aflăm cine ne-ar putea ajuta în mod efectiv când va veni momentul, să atingem un echilibru de judecată care poate încă lipseşte şi să ne revedem poziţiile proprii meditând la ceea ce am făcut şi ceea ce va mai trebui să facem, cum, de altfel, ne sugerează trigrama ce structurează Chen.

"Ascund plânsul
este inutil să pun întrebări.
Ce este sigur pe lumea asta?"

I:Ching [C'uen - Pământul]

Şase linii frânte şi distanţate desemnează profunzimea interioară, lumea ascunsă a lui Psiche unde conştiinţa aduce lumina ca să se realizeze gânduri şi acţiuni. Semnul este dominat de simbologia calului ce se opune celei a dragonului ca Yin la Yang, pământul la cer, noaptea la zi, solstiţiul de iarnă celui de vară. O credinţă ce pare a se ancora foarte departe în memoria popoarelor asociază calul (şi iapa) cu întunericul regiunilor subterane din care iese pentru a traversa în galop oceanele şi pajiştile nesfârşite. Fiu al nopţii şi al misterului, acest cal-arhetip este purtătorul vieţii şi al morţii; în legătură cu focul, este triumfător şi distrugător; în legătură cu apa sufocă şi hrăneşte. Forţă şi rapiditate sunt calităţile atribuite calului de I:Ching, iar iapa adaugă acestora "devoţiunea" proprie feminităţii.
Calul şi iapa măsoară spaţiul pentru că îl parcurg; străin de timp, calul are o puternică legătură cu pământul care-i permite să se afirme şi să se distingă.

"Munţi,
Unde mari încreţite de mări şi de fluvii tulburate.
Fuga gâfâită
A o mie de cai înfuriaţi."

I:Ching - Cartea schimbarilor

"Eu nu-i cunosc numele.
Îl voi numi Tao
iar dacă aş vrea să încerc să-l scriu
aş spune că este mare
aş spune că este schimbător
aş spune că este detaşat
aş spune că se întoarce.
Deci Tao este mare
şi Cerul este mare
şi Pământul este mare
şi chiar şi Regele este mare.
În această lume sunt patru mari
şi cel ce domneşte este unul din ei.
Regele urmează regulile Pământului,
Pământul urmează regulile Cerului,
Cerul urmează regulile lui Tao,
iar Tao îşi urmează regulile sale." - Tao-te Ching